Îmi place să cred că pentru fiecare pasionat de
lectură există acea carte care i-a
aprins gustul pentru citit, care l-a îndrăgostit iremediabil de literatură.
Căci pentru mine există acea carte,
căreia îi datorez dragostea pentru cărţi şi pasiunea pentru lectură. Mă gândesc
că dacă nu mi-ar fi căzut în mână la momentul respectiv, nu aş fi ajuns să mă
familiarizez atat de bine cu această activitate extrem de placută, care este
cititul.
Vă întrebaţi care este acea carte? Ei bine,
lăsaţi-mă să vă spun că ea îi aparţine unui geniu al literaturii clasice ruse:
Fiodor .M. Dostoievski. Aşa că am acceptat provocarea celor de la BookMag şi am
recitit după atâţia ani “Crimă şi pedeapsă”, căci despre această carte este
vorba.
Dostoievski ne împărtăşeşte o parte din viaţa
unui tânăr “bine făcut, cu ochi de culoare închisă, păr blond închis, înălţime
peste medie, subţirel, foarte sărac, student”, pe numele său Rodion Romanîci
Raskolnikov. Mizeria şi sărăcia l-au împins pe acest tânăr să renunţe la studii
şi să se izoleze în mica sa cameră închiriată, în care începe treptat să
nutrească gânduri primejdioase. Scrisoarea sosită din partea mamei care îl
înştiinţează de hotărârea surorii de a se căsători cu un om înstărit, în ciuda
diferenţei de vârstă, dar cu intenţia clară de a-i oferi fratelui posibilitatea
de a-şi termina studiile, precum şi o viitoare carieră sub protecţia soţului,
contribuie definitiv la hotărârea tânărului de a-şi duce planul la bun sfârşit
şi de a nu accepta sacrificiul surorii mai mici.
Aşadar, Raskolnikov nu aşteaptă decât prilejul şi
momentul potrivit pentru a o ucide şi jefui pe bătrâna cămătăreasă, Aliona
Ivanovna, căci acesta este gândul sinistru care s-a înfiripat în mintea
tânărului. Toate merg conform planului, bătrâna îi deschide uşa ,
el o ucide fără prea multe remuşcări, reuşeşte să fure câteva bijuterii, însă
lucrurile iau o întorsătură neaşteptată în momentul în care, mai tânăra soră a
victimei, se întoarce acasă. În panica momentului, tânărul o ucide şi pe
Lizaveta, comiţând astfel o dublă crimă. Iar pentru că lucrurile merg din ce în
ce mai rău, Raskolnikov este aproape prins de doi dintre clienţii Alionei,
care, presimţind că ceva nu e în regulă în apartament, pleacă în căutarea
portarului, oferindu-i fără să ştie criminalului prilejul perfect pentru a
părăsi apartamentul.
Ceea ce urmează reprezintă declinul psihic şi
fizic al unui tânăr confuz, care a crezut că îşi poate găsi salvarea în crimă
şi furt. Lucrurle furate le ascunde într-o curte, sub o piatră, cade bolnav la
pat, delirează şi face gesturi suspecte. Când este chemat la poliţie în
calitate de client al victimei, aproape se dă de gol, fiindcă nu rezistă
presiunii şi senzaţiei că cei din jur ştiu adevărul şi îl torturează în mod
voluntar.
Între timp,Raskolnikov se apropie mult de fata
unui fost funcţionar sărac şi beţiv, pe numele ei Sonia, tânără care a fost
nevoită să se vândă pentru a asigura traiul tatălui, mamei vitrege şi celor
trei copii ai acesteia. Ce îi leagă pe cei doi? Tocmai faptul că amândoi s-au
condamnat singuri la o viaţă greşită, chiar dacă într-un mod diferit, deoarece,
în timp ce Rodion a luat viaţa cămătăresei, Sonia şi-a “ucis viaţa sa”,
sacrificându-se pentru ceilalţi.
Un fragment memorabil este acela în care cei doi
tineri săraci, care şi-au compromis propriile vieţi, se întâlnesc în
apartamentul Soniei, unde tânărul îi destăinuie crima sa şi o roagă să îi
citească din Scriptură:
"mucul lumânării ardea de mult cu ultimele
puteri în sfeşnicul strâmb, luminând, în această cameră sărăcăcioasă,
criminalul şi femeia păcătoasă, care se întâlniseră la lectura Cărţii Sfinte”.
Lucrurile par să se întoarcă în favoarea
tânărului criminal, chiar în momentul în care cel care conduce ancheta este pe
cale de a-l face să îşi recunoască fapta, pentru că un alt tânăr, muncitor în
unul din aparmanetele unde locuia victima, ia asupra sa responsabilitatea
monstroasei crime, aparent fără niciun motiv.
A reuşit Raskolnikov să înfăptuiască crima
perfectă? Va reuşi el să scape nepedepsit sau conştiinţa îl va determina să se
predea şi să suporte consecinţele? Va reuşi să îşi refacă viaţa şi să le
asigure mamei şi surorii viaţa pe care o merită? Va reuşi el să o scoată şi pe
Sonia din mizerie? Citind această capodoperă a literaturii ruse, veţi
găsi şi răspunsurile la aceste întrebări.
Cartea reuşeşte să evidenţieze consecinţele
sărăciei, care poate să împingă oamenii la gesturi disperate, pentru a-şi
asigura propria supravieţuire sau pe cea a familiei. De asemenea se subliniază
imposibilitatea de a trăi cu o conştiinţă încărcată, chiar dacă târărul erou nu
regretă nici măcar la final, uciderea bătrânei cămătărese, ci doar faptul că nu
a fost în stare să comită crima perfectă. O carte cu adevărat memorabilă şi un
personaj de neuitat!
Interesanta recenzia :X
RăspundețiȘtergereCartile care mi-au deschis apetitul pentru citit au fost de Roald Dahl. Nu e nici pe departe un geniu ca Dovstoieski, dar.. mi-a placut :)
Cât îmi plac recenziile tale! Mă fac să vreau să citesc și eu cărțile despre care vorbești tu! :x
RăspundețiȘtergereOh! Multumesc frumos Anna! Imi dau silinta sa scriu cat mai atractiv despre cartile care mi-au placut si sa imi spun parerea sincera despre cele care nu m-au prea impresionat. :X
RăspundețiȘtergere